SIBIU INDEPENDENT a scris în ultimele 6 luni de zile mai multe materiale de presă despre mirosul urât din comuna Şelimbăr. Brusc, odată cu declararea stării de urgenţă, mirosul care lovea periodic comuna… a dispărut. Dar după ridicarea stării de urgenţă a apărut şi mirosul! Şi au reapărut şi reclamaţiile oamenilor la instituţii. Dar, ca şi anul trecut sau în ianuarie-februarie, instituţiile ridică din umeri şi dau vina unii pe alţii. Nicio instituţie nu a fost în stare din august 2019, de când a apărut acest miros peste Şelimbăr, până astăzi, să identifice de unde vine. Au fost teorii ale cetăţenilor transformaţi în investigatori cum că vina aparţine: canalizărilor ilegale din Cartierul Arhitecţilor, deversări de la o fermă de vaci, Staţia de Epurare a Apă Canal SA care deversează pe ascuns sau din eroare, o firmă de prelucrarea pielii din Sibiu etc … Multe teorii, toate infirmate ba de Apă Canal, ba de Apele Române, ba de Garda de Mediu. Nicio soluţie însă oferită locuitorilor de autorităţi.
„Mirosea de azi noapte. O început activitatea o fabrică, şi devarsa deşeuri. Prea mare coincidenţa ca în carantină să nu fie nici un miros şi când a gătat carantina să înceapă din nou” scrie un localnic ieri pe grupul comunei de Facebook. Şi localnicii au reclamat la 112, Primărie, Apă Canal, Apele Române, Garda de Mediu. Ca şi dăţile trecute. Deja s-au săturat şi au iniţiat petiţii online pentru a reclama chiar autorităţile locale la ministerele de resort pentru că nu au făcut un an de zile nimic pentru a soluţiona problema.
De două zile părţi din satul Şelimbăr, peste tot Bungardul şi Mohul vin valuri de miros puternic. La diferite ore ale zilei, dar mai ales seara şi dimineaţa. Am vorbit cu reprezentanţii Apă Canal SA şi am primit asiguări că nu de la ei este mirosul. Aceştia au toate analizele interne şi de instituţii externe la zi, totul conform standardelor.
De altfel, timp de două luni cât a durat starea de urgenţă şi toată lumea a stat în casă, folosind şi WC-urile, staţia a funcţionat normal. Şi nimeni nu s-a plâns de miros.
Problema este că mai mulţi cetăţeni din Bungard, sat aparţinător de Şelimbăr, reclamă şi ei mirosul că vine dinspre râul Cibin, la fel ca cei din Mohu. Doar că Bungardul este în amonte de staţia de epurare a Apă Canal SA, ceea ce exclude ca mirosul să vină de la această staţie.
Alţi cetăţeni au sesizat pe grupurile de Facebook ale Şelimbărului că râul Seviş iar are culori ciudate seara şi dimineaţa. Aici se arată cu degetul spre ferma de vaci din zona Cisnădie care nu ştie nimeni dacă are sistem de epurare a apei uzate şi unde deversează această apă uzată. Dar confluenţa râului Seviş şi Cibin este în aval de Bungard, deci mirosul nu vine doar de aici.
Rămâne în picioare o teorie, în ochii a tot mai mulţi cetăţeni şi specialişti în domeniu pe care i-am consultat: o fabrică din Sibiu, din zona de Est şi-a reluat activitatea după starea de urgenţă. Ştim că mirosul peste Şelimbăr a început de anul trecut doar din iulie-august. Rezultă că o fabrică care a început atunci activitatea, şi care pe timpul stării de urgenţă nu a lucrat la capacitatea maximă sau deloc, ar fi potenţialul cauzator al acestor mirosuri. Această teorie a fost expusă public la şedinţa cu cetăţenii şi instituţiile organizată de Primărie Şelimbăr, dar cei de la Garda de mediu au criticat atunci vehement afirmaţiile.
Concluzia noastră este că cetăţenii au redobândit mirosul puturos în Şelimbăr, după ce au scăpat de starea de urgenţă, iar autorităţile dau din umeri ca de obicei. Pe măsură ce trec lunile şi se exclud rând pe rând posibilele cauze cum ar fi Staţia de Epurare de la Mohu sau reţeaua de canalizare din Şelimbăr, rămân ca vinovaţi marii poluatori. Pentru că în cazul Şelimbărului mirosul arată o sursă de poluare mare. Dar nu putem şti dacă şi apa este poluată pentru că Apele Române au secretizat buletinele de analiză ale apei râurilor din România.
