Fiecare avem amintiri, mai ales din copilărie, legate de Moș Nicolae. De fapt vorbim de ajunul zilei de 6 decembrie, când Biserica Ortodoxă marchează pe Sfântul Nicolae. Istoria reală a unui preot, combinată, în timp cu povești au dat naștere la Moș Crăciun. Pentru că, în realitate, toată povestea cu Crăciunul copiilor și cadourilor a pornit de la Sfântul Nicolae. De Crăciun se marchează nașterea lui Isus.
Mereu am insistat pe faptul ca oamenii să cunoască istoria acestor sărbători. Nu este momentul unui lung text pe această temă. Dar nu mă pot abține să amintesc că Nicolae a existat. A fost preot, apoi episcop în Mira. Și, legenda spune că făcea multe fapte bune. Una mai ales, legată de o familie săracă unde trăiau 3 fete. Dar Nicolae a devenit Sfânt nu pentru darurile oferite copiilor săraci. Ci pentru lupta sa pentru credință.
În timp, poveștile despre Sfântul Nicolae au generat o mișcare în toată Europa și a devenit simbolul cadourilor pentru copii în miez de iarnă. În multe zone, mai ales cele germanice acest creștin transformat în personaj a fost extrem de îndrăgit și a avut un rol important. El a reprezentat simbolistica oferirii de cadouri copiilor iarna. Nicidecum de Crăciun. Asta este o invenție mult mai recentă, comercială, ce vine pe filieră americană.
Spre exemplu, Sf. Nicolae în Transilvania are o importanță majoră. Datorită și influenței sașilor și a tradițiilor aduse de ei. În seara de 5 decembrie, în ajunul zilei care marchează Sf. Nicolae, copiii își pun ghetele curate și așteaptă cadouri. De obicei, dulciuri. Dar, mai nou, cadourile au devenit scumpe și se dau și adulților.
Asta și pentru că sunt în era comercialismului. Iar Sf. Nicolae a fost preluat de marii comercianți din vest și dublat în sărbătoarea Crăciunului. Acolo a primit denumirea de Moș Crăciun și a dorit să mărească perioada de cumpărături și să o diversifice. Nu se mai dau doar dulciuri, ci multe alte obiecte, multe scumpe. Și politica marilor companii a prins. Acum peste 100 de ani, compania Coca Cola a mers mai departe și cu o campanie de marketing bine gândită l-a transformat pe Moș Crăciun, care prea semăna cu Sf. Nicolae, slab, palid și milos, într-un burtos cu barbă și costumație roșie. Ați înțeles mesajul lor? Și a prins.
Dar să trecem peste această istorie a Sf. Nicolae. Am și eu povești de la Sf. Nicolae. Chit că în comunism se punea mare miză pe această sărbătoare, în loc de cea a Crăciunului. Motivația autorităților de atunci era cu totul alta. Nicolae se numea și președintele Nicolae Ceaușescu. Iar Crăciunul era prea creștin. Așa că Moș Nicolae a apărut în ideea de a laiciza sărbătorile de iarnă.
În comunism, Sf. Nicolae aducea bomboane. Poate o napolitană sau, uneori, o ciocolată din Germania. Ghetele așteptau mereu în seara de ajun curate și dimineața scotoceam prin ele, poate găseam mai multe bomboane.
Dar cea mai frumoasă noapte de Sf. Nicolae am trăit-o în armată. Da, știu, am o vârstă și am făcut și armata. Eram la o unitate militară din Mârșa, într-o clădire veche, ce părea o ruină de afară… și dinăuntră. Afară ningea ușor și în camera noastră erau 40 de paturi cu tot atâția soldați. Iar prin unele mici gemulețe bătea vântul din lipsă de sticlă. Colegii le înfundau cu haine. Iar cele două sobe de teracotă pe lemne duduiau.
Nu mă puteam plânge de frig pentru că aveam patul chiar lângă o sobă. Avantajul numelui că începe cu litera B și așezarea în paturi s-a făcut după alfabet. În fiecare seară, nu doar de Sf. Nicolae, trebuia să ne curățăm bocancii, să îi dăm cu cremă și să îi punem pe holul de la intrarea în cameră. Deci seara de Sf. Nicolae nu diferea.
Doi colegi stăteau de pază la intrarea în cameră. Protocol militar. Noi, restul, mai mult sau mai puțin dormeam. Plutonul nostru avea un sergent din zonă. În noaptea de ajun a venit pe furiș și ne-a pus la toți în ghete câteva bomboane. Colegii care erau de pază, cred că i-au fost complici.
Dimineața devreme, când s-a dat trezirea și toți ne îngrămădeam să fugim la baie, să ne îmbrăcăm să fugim pe platou… totul în câteva minute, am dat de bocancii cu bomboane. Chit că nu toți eram mâncători de dulciuri, gestul ne-a bucurat. Nu valoarea lui materială, ci cea umană. Mai ales, în acel context, al unei perioade deprimante, în vârf de munte, prin zăpadă și în condiții nu tocmai propice. Pentru că armata română ajunsese atunci o ruină, precum clădirea în care stăteam noi.
Totuși, spiritul Sf. Nicolae a fost în noaptea aceea acolo, cu noi. Și parcă toată instrucția de a doua zi, nu a mai fost atât de dureroasă și timpul a trecut mai ușor, până la permisia de Crăciun.
Pentru voi care a fost cel mai frumos Sf. Nicolae?
