Colecția de paleontologie a Muzeului de Istorie Naturală din Sibiu este bine-cunoscută de specialiști, dar, în ultimele decenii, și de către publicul larg, prin expozițiile temporare în care au fost etalate piese fosile. De obicei semnalările despre această colecție privesc piesele clasice aduse de întemeietorii ei, precum scheletul de bizon fosil din zona Rupea, oasele de mamut de la Gușterița sau moluștele tropicale fosile de la Lăpugiu de Sus.
De această dată vorbim însă despre niște fosile colectate la jumătatea secolului trecut, în luna octombrie a anului 1958, de la Râpa Roșie de lângă Sebeș (județul Alba), dar care au rămas ‘uitate’ în colecții până de curând. Cu prilejul alcătuirii ghidului colecției de paleontologie, s-a încercat identificarea acestora având în vedere că zona de proveniență este binecunoscută pentru fosilele continentale de vârsta cretacică (cca. 70 milioane de ani).
Profitând de întâlnirea în cadrul unei conferințe cu doi specialiști în domeniu, paleontologii ‘vertebriști’ români, Prof. univ. Dr. Vlad Codrea (Cluj-Napoca) și Dr. Alexandru Solomon (Tg. Mureș), curatorul colecției sibiene Dr. Nicolae Trif a reușit confirmarea faptului că aceste două fosile au aparținut unor dinozauri. Până la această dată, dinozaurii erau aparent absenți în colecția de paleontologie a muzeului sibian, dar iată că în definitiv nu trebuiau decât să fie (re)găsiți!
Cum arătau dinozaurii din Transilvania
Dinozaurii autohtoni, care au viețuit acum aproximativ 70 de milioane de ani, sunt arhicunoscuți la nivel mondial datorită dimensiunilor reduse în comparație cu rudele lor. Practic acești dinozauri trăiau pe un uscat insular. Descoperiți aproape în același timp de către Gyula Halaváts și baronul Francisc Nopcsa în Țara Hațegului, dinozaurii sunt cunoscuți în România încă de la sfârșitul secolului 19.
Cercetările ulterioare au confirmat prezența lor și în localități din județele Cluj și Alba, dar și în zona Rusca Montană. De fapt primul os de dinozaur pitic provine din județul Alba și nu din Țara Hațegului, dar inițial nu a fost recunoscut ca atare de către descoperitor.
Bazat pe anatomia acestor resturi de vertebrate s-a putut determina că este vorba de două vertebre codale de la un dinozaur ierbivor din grupul Titanosauria. Din acest grup sunt cunoscute în România speciile Magyarosaurus dacus și Paludititan nalatzensis, doi așa numiți sauropozi. Sauropozii aveau gât foarte lung, cozi lungi, capete mici și patru membre groase de dimensiuni relativ asemănătoare.
Speciile din România aveau dimensiuni mai reduse, ajungând probabil la lungimi de cca. 6 metri. Un fapt mai deosebit este că aceste vertebre codale prezintă urme evidente de mușcături. Cu diametrul de cca. 10 mm, aceste urme atestă acțiunea unui carnivor de dimensiuni destul de mari, posibil un crocodil. În aceeași locație, la Râpa Roșie, au mai fost descoperite și alte fosile precum cele ale unui pterozaur uriaș (Hatzegopteryx), dar și cele ale unui crocodil de dimensiuni mari (Allodaposuchus). Nu poate fi exclusă nici prezența dinozaurilor carnivori.
Datorită rarității acestor resturi precum și unicității lor în cadrul colecției sibiene de paleontologie, specialiștii menționați au început să realizeze un studiu detaliat al pieselor fosile, studiu care va putea fi citit de către toți cei interesați în următorul număr al publicației științifice Brukenthal Acta Musei care va apărea la Sibiu.
