Gata cu anul electoral 2020, aşa că ne putem vedea şi noi jurnaliştii şi politicienii de treburile cotidiene. Am început un periplu prin judeţ pentru a cunoaşte, faţă în faţă, pe unii din primarii care în ultimii patru ani au realizat ceva la ei în localitate şi au reuşit să convingă populaţie să îi aleagă din nou.

Încep prin a descrie, printr-un portret jurnalistic, un gen de presă apus zilele acestea, primarul comunei Şelimbăr, Marius Grecu. Comoditatea de a alege o localitate de lângă Sibiu printre primele, nu o neg, dar Şelimbărul reprezintă un punct de mare interes, nu doar pentru mediul de afaceri, dar şi pentru populaţie. Şi în ultimul an am avut ochiul vigilent la adresa primarului din localitate, sancţionând eventuale erori din administraţie.

Anul trecut, în plină campanie pentru alegerile locale, primarul Marius Grecu anunţa mutarea sediului modern al Primăriei Şelimbăr în Căminul Cultural. Motivaţia sa, anunţată oficial, este de a oferi clădirea şcolii din vecinătate, pentru ca toţi copiii să aibă acces la educaţie în condiţii bune, fără înghesuială şi mai multe schimburi. Mai ales că suntem în plină pandemie. Gestul a fost rapid taxat drept „de campanie”. Nu neg că şi eu mă aşteptam să aud după alegerile din septembrie că „mutarea” nu se mai face. Dar nu am luat în calcul un aspect: Marius Grecu este tată. Şi o simplă căutare pe Facebook sau câteva întrebări în comunitate scot rapid la iveală cât de important este pentru el rolul de tată. În plină pandemie, Marius Grecu a decis că angajaţii Primăriei (cei 28) pot lucra din sediul Căminului Cultural, copiii având prioritate. Din păcate însă, copiii abia din 8 februarie se pot bucura de şcola fizică, datorită ordinelor de la Bucureşti.

Recunosc că nu am mai fost în Căminul Cultural din Şelimbăr. Am remarcat că sala mare a fost transformată, prin câteva separatoare provizorii de termopan, în ghişee. Mai în spate, birourile pe model american, în spaţii deschide puţin marcate de dulapurile de dosare. Un poliţist local m-a condus spre biroul primarului. Am traversat sala, am intrat pe holul de gresie şi faianţă din faţa fostei bucătării şi mi s-a indicat o uşiţă la capătul a trei trepte. Era uşa de acces pe scenă a artiştilor. Mica scenă de la Căminul Cultural a devenit biroul primarului. Separată de sala mare de un perete transparent, temporar, de termopan. Primarul vede toţi angajaţii şi ei la fel pe el. Putea foarte simplu să facă scări din sala mare şi o uşă acolo, cu un perete mat. Dar se pare că nu au vrut să afecteze deloc structura Căminului Cultural. Oricum acolo Primăria va fi doar temporar.

Noul sediu se va construi peste drum, pe actualul teren, ce are pe el o parcare improvizată la ora actuală. O clădire cu parcare subternară, parter şi etaj va fi noua primărie. O clădire pritenoasă cu natura şi independentă energetic. Cam în doi ani poate fi gata. Depinde de licitaţii, contestaţii şi tot sistemul birocratic românesc. Altfel spus, primarul Grecu a decis că doi ani, el şi angajaţii Primăriei vor sta în Căminul Cultural. Iar copiii vor face şcoală în fosta Primărie.

Am remarcat un primar relaxat, dar respectuos. Cumpănit la vorbă, trist că proiectele echipei sale nu sunt mediatizate cum trebuie. Dincolo de subiectele legate de drumuri, construcţii, bugete, am remarcat la loc de cinste icoana şi crucea. Şi geamul deschis când am intrat, iar de afară răzbătea din boxele bisericii de peste drum, slujba.

Marius Grecu este un primar tânăr, totuşi cu 18 ani de experienţă în administraţie locală. A pornit de jos, ucenicie în managementul local ca viceprimar şi, apoi, primar ales de două ori. Este evident pentru cunoscători, că nu este uşor să conduci comuna Şelimbăr. Mai ales cu o echipă mică. Şelimbăr este cea mai bogată comună din judeţ şi una din cele mai bogate din ţară. Dar este o comună. Şi poate asta reprezintă un avantaj pentru locuitori în ce priveşte taxele şi impozitele locale, dar nu pentru administraţie. La ora actuală, Şelimbăr este a cincea localitate ca mărime din judeţ după Sibiu, Mediaş, Cisnădie şi Avrig. Cam la egal cu Agnita. Remarcaţi că multe oraşe din judeţ sunt sub Şelimbăr la populaţie. Dar şi la investiţii private şi publice.

Marius Grecu mi-a recunoscut că a fost în ultimii patru ani în stradă mereu. Prin toate satele. Unii l-au văzut, alţii poate nu. Dar nu a dat suficientă atenţie la capitolul mediatizarea proiectelor implementate în Şelimbăr. A realizat că nu este suficient să faci lucruri bune pentru comunitate, trebuie să şi spui că le-ai făcut. Pentru că, deşi cu numele este o comună, Şelimbăr, de facto, este un oraş în toată regula. Are o suprafaţă mare, sate multe şi locuitori din ce în ce mai mulţi. Cu sau fără buletin de Şelimbăr.

Stând de vorbă cu el despre diferite proiecte implementate local, mi-am adus aminte că în scandalul mirosului din 2019-2020 a fost singurul reprezentant al autorităţii care a adus oamenii şi instituţiile la aceeaşi masă pentru a găsi soluţii. Sau mergea noaptea cu maşina la Uzina de Apă să verifice sursa mirosului. Curios, dar primarul Marius Grecu nu vorbeşte despre aceste lucruri. Deşi un politican de carieră de la noi şi când mută un creion ar da comunicat de presă şi ar posta pe Facebook. Grecu încă mizează pe faptul că oamenii din Şelimbăr văd în el omul şi abia apoi primarul.

Acum un an era acuzat, că tot începea campania electorală, că nu e născut în Şelimbăr. Mutat aici. Râdeam acum în sinea mea, gândidu-mă că, probabil peste 60% din actualii locuitori ai comunei sunt mutaţi aici… Dar Grecu se simte şelimbărean. După cum vorbeşte cu pasiune de comunitatea pe care o gestionează.

Nu am putut să nu remarc că a dobândit şi o înţelepciune a non-conflictului, deşi anul trecut a fost stârnit de contra-candidaţi. Spunea că el crede că oamenilor nu le plac aceia care aruncă mereu cu noroi. Şi că mai bine discuţi, negociezi şi faci ceva pentru comunitate. Un pic cam idealist, aş spune eu, mai ales în politica românească. Poate înţelepciunea vine şi de la scandalul din Primăria Şelimbăr cu fostul primar şi DNA-ul. Tânărul vice de atunci, actual primar, a învăţat cum să nu faci administraţie. Şi se pare că a reuşit un model de administraţie, pe care şelimbărenii l-au validat a doua oară.

Am aflat că este pasionat de fotbal, dar tot familia este pe primul loc, la capitolul timp liber.