De ani buni, în municipiul Sibiu, înscrierea copiilor la şcoală, în clasa pregătitoare, este un adevărat război al nervilor, intervenţiilor şi, posibil, şpăgilor. Pentru că avem în oraş două cutume: unele şcoli sunt elitiste prin randamentul dovedit la examenul de capacitate şi clasele intensiv în limba germană.
Aşa că nu este de mirare, că, şi în acest an, numărul copiilor arondaţi la circumscripţiile anumitor şcoli, considerate de top, din oraş a crescut brusc. Prin ianuarie-februarie a fost iar coadă la „buletine” pentru vize de flotant. O tehnică deja clasică de a-ţi asigura un loc la o şcoală bună este mutatul „flotant” în circumscripţia acesteia. Dar problema este că tot mai mulţi o fac şi, de la an la an, anumite şcoli tot trebuie să suplimenteze numărul de clase. Şcolile „Nicolae Iorga”, „Regina Maria” şi „I.L. Caragiale” sunt fruntea şi în acest an în această vânătoare după un loc la şcoală. Urmate de şcoli precum nr. 4, nr. 18 sau nr. 1. Dar nici celelalte şcoli din oraş nu o duc rău şi ajung cu clasele pline. Diferenţa este că în cele considerate de top se suplimentează numărul de clase şi se depăşeşete „cu acordul cadrului didactic” limita maximă de copii pe clasă. Apare şi reversul medaliei în această situaţie. Şcolile de top, forţate să mărească numărul de clase, au nevoie de mai multe spaţii, pe care încă nu le au. Primăria Sibiu a investit şi investeşte în aceste şcoli, dar oricât s-ar construi, tot nu ar fi suficiente clase. De unde rezultă că se ajunge la învăţământ în două schimburi. Şi mai există o problemă: când faci clase noi, trebuie aduse şi cadre didactice noi, şi s-ar putea să nu fie la acelaşi nivel de performanţă cu cele consacrate din şcoală.
La capitolul clase intensiv în limba germană este un haos absolut. Aici dorinţa dusă la paroxism a părinţilor de a-şi educa odraslele în limba germană, limbă pe care adesea părinţii nici nu o înţeleg, a dus la o presiune uriaşă pusă pe copii şi pe şcoli. Acum 30 de ani în Sibiu, germană intensiv se preda ici-colo. Acum multe şcoli au secţii de germană. Nu pentru că a crescut numărul de saşi, ci datorită ideii unora, adesea venetici de Sibiu, că această educaţie îi va da o şansă în plus copilului lor. Le respect decizia, deşi nu pot fi de acord cu ea. Dar presiunea pe care o pun mulţi pe copii, cu meditaţii la germană din grădiniţă, pentru a nu rata testul de admitere la şcoală, este deja prea mult. Cum prea multă presiune este şi pe clasele de germană intensiv, să existe cât mai multe. Problema este cine să predea la aceste clase? Cunosc destule cadre didactice ratate care au predat în astfel de clase în Sibiu şi au distrus generaţii.
Există şi la secţiile română şi germană învăţătoare de excepţie. Dar, sincer, sunt poate 20. Ideea unor părinţi că o anumită şcoală sau secţie germană garantează automat o învăţătoare bună, sfidează logica elementară. Poate este vremea să schimbăm sau amendăm Legea Educaţiei la problemele actuale descrise mai sus. Dar este şi vremea să educăm părinţii. Lucru mult mai greu de realizat. Degeaba duci copilul la o învăţătoare de top cu randament bun în rezultate, dacă odrasla ta nu face faţă. Pentru că BMW-ul lui tăticu’ nu garantează inteligenţa copilului. Poate trebuie să ne asumăm ca părinţi că o şcoală de proximitate este mai bună decât una de top din mai multe puncte de vedere: trafic mai redus în oraş, independenţa copilului în a merge pe jos la şcoală, clase cu mai puţini elevi, unde învăţătoarea poate dedica timp fiecăruia etc.
Ştiu că aceste rânduri enervează mulţi părinţi. Poate mai bine le scriam în germană, ca să fiu „la modă”. Dar adevărul trebuie spus, chiar dacă supără. Zilele acestea telefoanele la inspectorii şcolari, directori şi învăţători zbârnâie. Presiunea este mare. Poate şi şpaga, uneori. Mai încheiem un an de înscrieri la şcoală cu acelaşi haos şi aceeaşi inspectoare de profil. Treaba merge înainte, la fel: haotic, cu bâlbe, clase lărgite peste capacitate, angajări de cadre didactice peste noapte pentru noile clase necesare, părinţi nervoşi, copii stresaţi etc.
