Zilele acestea am avut parte în judeţul Sibiu de câteva ştiri legate de biserică. Nu atât de preoţi, ci de enoriaşi. Astăzi ziarul SIBIU INDEPENDENT a publicat în exclusivitate informaţia că la Poiana Sibiului s-a licitat cel mai scump scaun biserciesc din România. Locul acela unde stai duminica sau la sărbători şi are numele familiei tale pe el. Pentru cine îşi permite. Locul îl cumperi pe viaţă…. pe această viaţă. După ce mori, se eliberează şi se vinde la alţii. O altă ştire circulată tot exclusiv de SIBIU INDEPENDENT zilele trecute este legată de un miracol (minune) petrecut la Biserica Ortodoxă de pe strada Dealului din Sibiu. Miracol relatat de preot, după spusele unei credincioase. Ultima ştire, pe care noi nu am dorit să o publicăm, dar a avut grijă restul presei locale, se referă la decizia Consiliului Parohial din comuna Slimnic de a îndemna oamenii să nu mai aducă la înmormântări coroane de flori, ci să dea familiei plicuri cu bani.
Trei informaţii care au o legătură, din perspectiva mea: făloşenia românului în biserică. Să mă explic. Făloşenie, pentru cei mai puţini citiţi înseamnă aroganţă, fudulie, îngâmfare etc. Licitarea scaunelor din biserică era iniţial un prilej de strângere de donaţii pentru fondurile bisericeşti. Cu banii respectivi se poate repara ceva, se face un proiect social etc. Dar, în multe biserici, a avea un scaun cu numele familiei pe el, cât mai spre altar a devenit o făloşenie. Şi pentru asta se plătesc bani grei. Cazul recordului de la Poiana Sibiului în care un om a plătit 65.000 de euro denotă această dorinţă de a arăta comunităţii potenţa financiară. Cam acelaşi lucru cu a-ţi pune lift în casă cu un etaj. Doar că făloşenia din sat, o faci în biserică.
Când te lauzi cu un miracol, fără susţinere din terţe surse, inclusiv ştiinţifice, se cheamă tot făloşenie. Şi în păcatul acesta cad nu doar credincioşii simpli, ci şi unii preoţi. A te lăuda cu un miracol nu este din canoanele bisericeşti, nici din cele biblice.
Despre preotul de la Slimnic şi Consiliul său parohial care au decis să sfătuiască oamenii să nu mai ia coroane că şi aşa „sunt bani arşi”, aparent pare un gest nobil. În fapt preotul nu a inventat roata. Din 2010 un preot ortodox din Cluj Napoca sfătuia toţi credincioşii să nu mai dea bani pe coroane, ci să dea bani familiei îndurerate. Alţi preoţi au făcut la fel în ţară în ultimii 12 ani. Nimic nou. Sunt doar sfaturi, cum bine a spus Arhiepiscopia: frumuseţea gestului de a duce flori la mormânt nu poate fi interzisă. Şi poţi duce flori, dar să ajuţi şi familia: cu bani, cu o vorbă bună etc. Dar şi aici este rost de făloşenie pentru unii credincioşi: care aduce coroana mai mare. Şi făloşenia celor care înmormântează: pomana mai mare, sicriul mai scump etc. Aţi văzut destule cazuri. Cumva ni se arată şi după moarte ce om important a fost în viaţă.
De parcă în faţa lui Dumnezeu nu am fi toţi egali după moarte. Unii, se pare, mai speră că prin făloşenia din biserică îşi cumpără un loc în Rai, aşa cum l-au cumpărat pe cel de pe Pământ. Din păcate, creştinismul spune că nu funcţionează acest principiu, ba din contră, cică făloşenia de aici se plăteşte dincolo, la cabinetul doi, undeva mai jos.
