După 1989, majoritatea politicienilor români au încercat distanţarea de Rusia şi apropierea de Vest. Au reuşit intrarea ţării în NATO şi apoi în UE. Dar au existat mereu politicieni români mai deschişi spre Est. După politica ambivalentă dusă de regimul Iliescu în care România făcea ping-pong Est-Vest, mă aşteptam ca aceşti politicieni pro-Est să dispară.
În 2003, un director la Petrom Sibiu, pe atunci încă firmă deţinută de statul român (PECO) era acuzat la locul de muncă de diferite probleme… Firma se afla în plin proces de privatizare şi noii proprietari erau atenţi la detalii… Procurorii au deschis un caz, potenţial penal, dar soluţionat prin negăsirea niciunui vinovat. Fostul directoraş PECO din Sibiu a ajuns în doar cinci ani de la cazul respectiv… senator şi mai apoi Ministrul Economiei. Vorbesc, desigur, de Ion Ariton.
Nu stau să analizez toate acuzele aduse în presa locală şi naţională la adresa lui Ariton în toţi aceşti ani: de la scandalul PECO din 2003, la relaţia cu ciobanii deveniţi benzinari la Sibiu, la relaţia cu Traian Băsescu sau înscrierea sa în mai toate partidele din România. Acestea ne arată doar faţa acestui individ născut la Piteşti, mutat la Sibiu şi împlinit aici.
Ce este interesant, în contextul de astăzi al războiului Rusiei în Ucraina, este mandatul politic al ministrului Economiei, Ion Ariton. Deşi au trecut mai bine de 12 ani de când a ajuns ministru pentru o perioadă nu foarte lungă, dar suficientă pentru a-i analiza impactul asupra României.
Ion Ariton, considerat un apropiat al lui Traian Băsescu, ajuns ministrul Economiei a făcut şi primit numeroase vizite ale unor firmele ruseşti controlate de stat sau privat. El s-a lăudat în comunicate de presă cum a adus compania rusă de stat Gazprom în România pe piaţa benzinăriilor, printr-o firmă subsidiară din Serbia. Eram atunci prima ţară membră UE care permitea Gazprom să intre pe această piaţă. Şi am rămas unica.
Dar Ariton a mers mai departe şi a negociat pentru proiectul South Stream, proiect de gaze transfrontalier legat tot de Gazprom. Dar UE nu a permis proiectul pentru că încălca legislaţia Uniunii.
Ariton a adus firme din China ca potenţiali constructori de autostrăzi în România. S-a lăudat atunci cu aceste vizite. Deşi legislaţia UE nu prea permite forţa de muncă non-UE să invadeze piaţa. Oricum şi proiectele lui Ariton cu chinezii au căzut.
În ce priveşte relaţia Ariton şi ciobanii deveniţi benzinari la Sibiu după Revoluţie, aici este o poveste lungă cu multe implicaţii legale. Sper doar ca justiţia să fie mai puţin coruptă zilele acestea şi să facă lumină, acolo unde lucrurile nu s-au prescris sau nu au fost îngropate de alţi procurori.
Ariton pare mort din punct de vedere politic. A pierdut tot în 2020. Deşi acel an electoral rămâne aşa ca o ultimă zvâcnire a comploturilor de taină marca Ariton la Sibiu. Se pare că reţeaua sa de prieteni cu buzunare pline încă îl susţine pe politicianul Ariton. Rămâne de văzut care este poziţia sa oficială astăzi privind prietenii săi ruşi, pe care i-a promovat şi lăudat atât de mult în perioada când era ministrul al Economiei. Silentio?
