Ieri dimineață, la ora 10 fix, aplicația și site-ul „ANII DRUMEȚIEI” au fost lansate oficial, direct din clădirea administrativă a județului Sibiu. Cu această ocazie, jurnaliștii sibieni au fost invitați la un „beta test”, pe Transfăgărășan.
După prezentarea aplicației, de altfel, extrem de utilă pentru orice turist ce ne calcă pragul, în fața Consiliului Județean Sibiu ne-au așteptat două microbuze. Nu știu de ce și cum, dar mass-media sibiană a tras paiul scurt, nimerind fix microbuzul fără aer condiționat, fără să poți deschide un geam, dar și având „motor de Logan”. Este irelevant dacă organizatorii nu au întrebat de A.C sau dacă firma de transport a mințit! A fost horror drumul și mă opresc aici!
Am ajuns la Bâlea Lac în jurul orei 13:00, alături de Președinta Consiliului Județean Sibiu, Daniela Cîmpean și Administratorul Public al Județului Sibiu, Adrian Bibu. După un mic instructaj realizat de cei de la „ANII DRUMEȚIEI”, am pornit pe traseu. Deși în invitația trimisă oficial ne era sugerat echipamentul minim, unii au ales să-și pună la încercare gleznele, neavând bocanci. Totuși, ghidul grupului a avut grijă să le atragă atenția, mai pe ocolite și mai în glumă, despre pericolul la care se expun.
„Haide să-ți zic ceva, la următoarea drumeție să nu mai vi cu adidași, glezna trebuie protejată, plus că poți aluneca ușor” a spus către un jurnalist, Radu Zaharie, ghidul grupului
Povești din experiența ghidului montan
Din când în când, ghidul nostru, Radu Zaharie, se oprea pentru a permite grupului să se regrupeze. Și nu oricum, ci cu o poveste, două. Unele mai triste, menite să aducă un omagiu celor care și-au pierdut viața pe munte, iar altele mai vesele, chiar bancuri aflate în alte drumeții. Per total, important este ca moralul grupului să fie la cote maxime, pentru că nu e floare la ureche pentru un orășean să parcurgă 6 kilometri, pe teren plin de pietre, cu o diferență de nivel de 805 metri.
După traseul de 6 kilometri, am fost invitați la un brunch cu produse locale în Cârțișoara.
V-aș fi arătat mai multe, dar asta e singura fotografie. Eram obosit și flămând, și parcă, nu voiam să mai împărtășesc cu nimeni bunătatea produselor tradiționale. Aici, am aflat o mulțime de lucruri, pentru că termenul de bruch nu se referă doar la a înfuleca mâncare, ci la socializare, la aflarea istoriei, la înțelegerea nevoilor unei comunități.
Nu credeam că o să fie chiar atât de frumos
Raportat la termenul de drumeție, când ai ghid, urmezi anumite reguli și riști să te enervezi că nu te distrezi pe cât ai vrea tu! Dar ghidul te atenționează spre binele tău! Pot să vă spun că sunt la a doua experiență pe munte. Prima a fost atunci când am marcat un traseu turistic. Am pornit de la Bâlea Lac în coloană, unii mai rapizi, alții mai puși pe povești și poze. Recunosc, mă uitam și eu pe aplicația „ANII DRUMEȚIEI”. Clar, vă recomand să o folosiți doar în pauzele de odihnă, pentru orientare. Era de vreo trei ori să pășesc greșit, din cauza neatenției. Oricum, după ce ai setat traseul în aplicație, acesta are ghidare audio, fă dreapta, fă stânga, ajungi în n metri. A fost atât de frumos și de relaxant peisajul încât am și uitat noțiunea timpului.
MEDIA?! Un 9.50, rotunjit la 10. A stricat puțin experiența transportului, dar strict legat de efortul Consiliului Județean Sibiu și a celor de la „ANII DRUMEȚIEI”, jos pălăria! Oameni profesioniști, ce cunosc importanța unui turism făcut ca la carte, cu trasee de vis, în deplină siguranță.
