La o lună după inaugurarea cu fast și iz electoral a Parcului Belvedere de la marginea Sibiului (zona Tilișca) am luat la pas parcul pentru a vedea starea lui. Mai ales că am primit în ultima lună sesizări de la diferiți sibieni referitoare la unele probleme în parc.
Ideea de a construi un parc este mereu benefică într-un oraș. Alegerea locației sale la marginea orașului prin reconversia unei foste gropi de deșeuri are aspecte pozitite și negative. Reconversia în sine este foarte bună, dar locația la marginea orașului îl face greu accesibil pentru mulți sibieni.
Dacă vii cu mașina din alt cartier al orașului ai un singură zonă de parcare la poalele dealului. Cu puține locuri. Ideal ar fi să mergi cu autobuzul sau bicicleta. Pe jos pot veni doar cei din cartierele de lângă parc.
Dacă alegi să ataci parcul din parcare sau să vii de jos de pe Prelungirea Săcel… trebuie să ai condiție fizică de invidiat. Parcul Belvedere are două secțiuni: partea de sus, cu multiple facilități pentru copii și adulți, gazon și alei ușor circulabile. Chiar și cu o zonă de belvedere spre munți. Partea de jos este o coastă abruptă. În proiectul inițial aici trebuia să fie și o tiroliană, pe care nu am văzut-o.
Pensionarii să evite zona de jos
Recunosc că nu sunt sportiv. Dar urcatul din parcare spre partea de sus a parcului este exclusiv pentru cei cu o condiție fizică foarte bună. Parcul Belvedere este decretat de Primăria Sibiu ca al doilea ca mărime după Sub Arini. În realitate doar partea de sus seamănă a parc, partea de coastă este un povârniș cu multă buruiană și greu de urcat pe alei.
Dacă mergi doar la terenul de fotbal-baschet de jos, accesul din parcare este facil. Dar parcul nu are o intrare propriu-zisă din partea de jos. Și o poartă improvizată de tip gard stă de-a latul. Poate o intervenție de design și arhitectură ar fi nevoie. Și așa toate zonele de jur-împrejurul parcului par rupte din Pampas, a se citi vegetație luxuriantă, haotică, buruieni.
După o lună parcul pare neterminat în partea de jos. Iar sus, chiar la intrare, lângă căsuța polițistului local pus la pază, semnul privind investiția din fonduri europene stă aruncat lângă niște gunoaie pe o zonă verde.
Urcușul de jos spre partea de sus nu este recomandat pensionarilor. Nici cardiacilor, mai ales în zi cu soare. Parcul are conform Primăriei 600 de pomi plantați. Dar sunt mici și nu dau pic de umbră.
Soare, soare… uscare
Sincer nu am stat să numărăm cei 600 de arbori plantați de firma angajată de Primăria Sibiu. Dar am remarcat foarte mulți uscați și pe cale de uscare. Iar soarele inundă cu razele și căldura sa tot parcul. Seara este acceptabil, dar ziua este un calvar. De altfel, la orele amiezii în parc erau 5 persoane. Și de câte ori am trecut ziua pe lângă el, mai puțin în week-end, parcul este mai mereu pustiu.
În 10-20 de ani copacii vor crește și umbra va veni în parc. Dacă nu se usucă și mai mulți. Ciudat însă că în partea de sus s-a pus gazon, care în unele locuri s-a uscat, fiind din acela la rolă. Dar în partea de jos pe toată coasta avem o vegetație luxuriantă. Coasa nu a ajuns pe aici. Am găsit într-o zonă o tentativă de cosit, dar înclinația mare cred că a demoralizat cosașii. Buruienile au crescut mari, prin unele locuri de peste un metru.
Curățenie, funcționalitate și nesiguranță
Parcul Belvedere este curat. Și toate țâșnitoarele funcționează. Zona pentru câini, terenul de sport și toate aparatele pentru copii și adulți par funcționale. Poate și lipsa clienților își spune cuvântul.
Este dezolvantă însă limita parcului de jur împrejur. În partea de sus, există niște stâlpi de fier ruginiți ce au susținut cândva un gard. Aceștia limitează probabil proprietarea. Dincolo de ei este un teren viran, din datele noastre ce a aparținut de DPC SA, firma Primăriei Sibiu. Acolo poți vedea abandonat „cadavrul’ elefantului de beton din Parcul Tineretului.
Riscantă este lipsa unei delimitări minimal cu coasta dinspre Poplaca. Mai ales că se află foarte aproape de locul de joacă pentru copii. Poate pe hârtie face parte din parc, dar accesul pe zona luxuriantă este extrem de riscant. Niște stâlpi mici de lemn cu funie, ca în partea dinspre Aeroport ar ajuta.
Parc mare, dar sortit neutilizării
6,4 hectare are dimensiunea parcului. Pe hârtie. În realitate partea care corespunde conceptului de parc urban este mult mai mică. În rest avem coastă abruptă înverzită.
Pentru acest parc s-au cheltuit 3,9 milioane de euro, dar există un mare risc: să rămână nefolosit. Dacă în primele zile de la inauguare ziua și seara parcul era plin de lume, interesul a scăzut. Era ceva nou și lumea a vrut să vadă. Dar nu a rămas impresionată. Astăzi parcul este mai mereu gol.
Sunt mult mai multe nereguli decat ati surprins prin acest articol. De exemplu, una dintre toaletele din apropierea terenului de sport a fost deja vandalizata si nu mai funcționează (pana sesizeaza si pana ajung politistii locali in zona aceea… unde mai pui ca domnii se indreapta spre varsta pensionarii). Tot in zona de jos se afla parcul de caini care este la fel de pustiu. Noi nu intram cu catelusa acolo pentru ca nu stim cine a avut ideea ca in loc de nisip sau chiar iarba sa puna pietre mari si taioase pentru labutele patrupedelor. Un alt aspect deranjant este faptul ca nu exista acces prin scari sau alei din prelungirea Sacel spre parc. Ar fi cel putin doua zone unde ar fi neparat necesar sa existe. Nu mai vorbesc ca in aceeasi zona nu exista trotuar la poalele dealului, ci doar vis-a-vis. De zonele de parcare nu mai discutam… Si da, am fost o data intr-o zi torida, am rezistat cam 15 minute caldurii, in lipsa oricarei zone de umbra… si am fugit spre parcul Subarini. Efectiv nu se putea sta in parc.
Constructorii Belvedere au cam Bel-itto!