La conferința de presă de bilanț anual ținută astăzi de prim-procurorul Bogdan Dancu la Sibiu am înțeles din mesajul său un singur lucur: județul Sibiu este în top la eficiența procurorilor, dar, de fapt, nu prea are procurori. Un paradox, nu-i așa? Adică este printre județele care au închis cele mai multe dosare (vedem mai jos cum), dar are și cele mai mari lipsuri la capitolul resurse umane.
Când un procuror din județul Sibiu, fie el de pe lângă o judecătorie sau de pe lângă Tribunal primește, în medie, peste 1.000 de dosare pe an pe birou să le rezolve…. ne arată că cineva acolo sus la CSM și la Ministerul Justiției a frecat menta degeaba de vreo 30 de ani încoace. Adică o lipsă de gândire pe termen lung, de strategie de recrutare de personal. Și de motivare a acestuia.
Numărul de dosare penale crește de la an la an și la noi în județ, mai ales că de proști și procesomani care să facă plângeri penale din orice nu duce lipsă Sibiul. Dacă înlăturăm masa asta mare de dosare, care totuși trebuie soluționate, chiar și cu clasare, vine grosul dosarelor de la rutieră. Județul Sibiu este în top la capitolul eficiența polițiștilor de la Rutieră la suspendat carnete și făcut dosare penale șoferilor. Apropo de asta, acum vreo 2 ani, înainte să devină prim-procuror, Dancu a instrumentat cazul polițiștilor corupți de la Brigada Rutieră din județul Sibiu. Surse noastre spun că procurorii pregătesc la Sibiu un nou dosar pentru un grup de la Rutieră. În ritmul acesta cred că rămâne Serviciul Rutier al IPJ Sibiu fără cadre.
Am mai remarcat ceva în conferința de presă de astăzi. Procurorii fug de Mediaș și Agnita. Deși sunt posturi suficiente, nimeni nu vrea acolo. Deși cele două Parchete acoperă zone mari cu multe dosare penale, procurorii fac ce fac și ba se transferă, ba se pensionează, ba devin judecători. Numai la Mediaș și Agnita nu vor să stea. Este de investigat de ce.
Am aflat astăzi și cum eludează răspunsurile un prim-procuror, chiar și încolțit de jurnaliști, avizi de informații de la un Parchet extrem de reticent în a le oferi pro-activ. Înțelegem că instituția nu are voie să transmită informații în timpul anchetei penale despre suspecți, dar, totuși, în anumite cazuri de interes public maxim, cum sunt crimele, aceste informații sunt necesare a fi făcute public. Pentru a nu crea panică și dezinformare. Alte Parchete din țară transmit informații despre cauze aflate în anchetă penală fără a da numele celor implicați, dar spun ce încălcări ale legii sunt anchetate și de unde provin suspecții (instituție, oraș etc). Se pare că Ministerul Public, de care țin procurorii, a dat în teritoriu un ghid pentru relația cu presa pe care unii îl respectă la virgulă (cazul Sibiu), iar alții sunt mai maleabili.
Am mai descoperit că din Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu NU se scurg informații despre cazuri în anchetă. În schimb, ni s-a spus și ni s-a lăsat să se înțeleagă că din IPJ Sibiu informațiile curg, dar mai rău de la Parchetul din București și IGPR. Cel puțin în cazul Kreiner, omul de afaceri ucis la Sibiu, scurgerile de informații au fost uriașe de la București, mai ales în timpul căutării criminalilor, ceea ce a îngreunat munca celor de la Sibiu.
Am promis la început că voi scrie și despre eficiența cu care se laudă Parchetul din Sibiu. Statistic stă foarte bine raportat la celelalte Parchete din țară. Dar situația este tragică. Sunt mii de dosare nesoluționate, unele și mai vechi de 5 ani. Prin noile decizi din justiție, faptele mai vechi de 5 ani se prescriu. Mii de dosare vor fi închise, fără vreo soluție. Plus că anual, aproximativ 85% din dosarele soluționate, de fapt sunt clasate. Soluționarea fiind ori clasarea ori trimiterea în judecată. Puține dosare ajung după mult timp în instanță, unde mai pierd și acolo ani buni.
Altfel spus, trăim într-o țară fără suficienți procurori și cu un volum uriaș de dosare penale. Cine este de vină? Cu siguranță, nu cetățeanul. Oare miniștrii de justiție din ultimii 30 de ani ce au păzit? Dar șefii de la CSM? Dar cei din Ministerul Public?
