De 1 octombrie, ne amintim de persoanele vârstnice. Politicienii nu pierd prilejul să le ureze prin comunicate de presă numai de bine. Asta în timp ce un an de zile au luat măsuri nu prea benefice pentru cei în vârstă. Unii mai merg la acțiuni astăzi de împărțit daruri pe la cămine de bătrâni sau prin sate, cu primari de partid care stau prost în sondaje. La fel se întâmplă și de Ziua Copilului, a Femeii etc.
Dincolo de prilejul de sărbătoare, marcarea acestor zile internaționale are alt sens. Acela de a ne aduce aminte tuturor de problemele și nevoile cu care se confruntă aceste persoane. Vârstnicii din România încă reprezintă o pondere foarte mare din populație. Statisticile ne arată că suntem tot mai puțini în țară, și tot mai bătrâni. Județul Sibiu este chiar fruntaș la capitolul populație îmbătrânită. Noroc cu exodul de olteni și alți români la muncă la noi, pentru că altfel aveam fabrici doar cu pensionari la bandă.
Vârstnicii reprezintă și un segment de populație foarte important pentru politicieni. Din patru în patru ani. Ei sunt mai disciplinați în a merge la vot, față de tineri. Doar că nevoile lor sunt mult mai complexe și statul încă nu reușește prin instituțiile sale să îi sprijine suficient. Nivelul pensiilor este foarte scăzut comparativ cu media europeană, chit că cel al prețurilor este suficient de mare. Iar iarna ce vine va crea o presiune și mai mare pe bătrâni. Cei cu copii și nepoți care pot să îi ajute financiar vor răzbi. Ceilalți, singuri, fără resurse, mulți vor ceda. Nu neapărat fizic, ci psihic, emoțional.
Iarna trecută, când prețurile la utilități au crescut, dar totuși nu așa de mult ca acum, am văzut numeroși vârstnici singuri în Sibiu care făceau mega economie la energie, mâncare și tot nu reușeau să acopere cheltuielile. Iarna aceasta le va fi și mai greu. Când merg la cumpărături văd tot mai mulți bătrâni cu coșul acela mare la supermarket și cu două-trei produse în el. Caută reducerile sau ofertele. Atât își mai permit. Normal că nu toți bătrânii. Dar cei în nevoie sunt cei care reprezintă un mare risc social.
Există ajutoare de încălzire, plafonare de prețuri la energie, dar nu este suficient. Multe medicamente au fost scoase an de an de pe lista de compensate. Ori bătrânii cam de acestea au nevoie mai tot timpul. Așa că unii mai reduc din pastile și așa își pun sănătatea în pericol.
Vârstnicii mai au nevoie într-o comunitate și de socializare. Cei singuri sau chiar și cuplurile de bătrâni care nu au cu cine comunica. Socializarea lor este cu autobuzul prin oraș, la supermarket sau prin parc. Unde sunt centrele de zi pentru ei? Unde sunt proiectele dedicate lor? Nu cele pentru 10-20 de beneficiari. Ci cele de cartier? Acele centre comunitare unde se pot întâlni, socializa…
Am întâlnit în multe locuri publice bătrâni grăbiți, agitați, nervoși pe tot și toate. Există o mare răspândire a afecțiunilor psihologice și psihiatrice la această categorie. Netratate și nediagnosticate. Din diferite motive ce țin de ei sau de sistem. Toată presiunea tot mai mare ce o pune economia și societatea actuală pe ei se reflectă în aceste stări vizibile pentru cei din jur.
Iar la capitolul toleranță și politețe față de vârstnici stăm tot mai prost. Generațiile noi actuale nu mai au respect nici pentru proprii părinți, darămite pentru niște bătrâni de pe stradă. Morala este aproape absentă în societatea, ca și buna cuviință. Recunosc că sunt și bătrâni nesimțiți. Aceia au fost și tineri nesimțiți și așa au rămas toată viața. Dar majoritatea lor au încă vechea școală a respectului. Însă cedează psihic în fața tăvălugului societății moderne fără norme, fără limite, doar în viteză de dragul vitezei.
