România a aderat de o grămadă de ani la toate tratatele internaționale privind drepturile omului. Pe hârtie. A introdus aceste drepturi și în Constituție și în mai toate legile țării. Pe hârtie. Dar când este vorba de a le și aplica prin instituțiile sale sau să verifice abuzurile posibile ale angajaților forțelor de ordine și nu numai…. drepturile omului rămân pe hârtie.
Prin anii 2000, un polițișt din Sibiu mi se lăuda cum le dădea la borfași ca să nu se vadă. Adică îi bătea în sediul Poliției Sibiu. Iar relatările sale spuse pline de entuziasm, le auzeam de la mulți alții. Apoi lucrurile s-au mai calmat pe acest domeniu. Au apărut controale interne, borfașii au început să reclame, au venit avocații și organizațiile pentru drepturile omului.
Dar credeți că lucrurile au dispărut? O mentalitate ca aceasta a bătăii instituționalizată nu dispare ușor. Chiar dacă polițiștii respectivi au ieșit la pensie. Și dintre cei noi păstrează aceleași metehne.
Legea Poliției și legislația privind prinderea potențialilor infractori este clară. Pe hârtie. În realitate diferă în aplicare de la caz la caz. SIBIU INDEPENDENT a relatat despre un caz recent al unui tânăr bătut pe stradă de un polițist. Poliția a demarat prima dată o anchetă contra tânărului bătut pentru… ultraj. În orice stat democratic, la care pretindem că suntem parte, prima anchetă era contra polițistului. Mai ales că acum toți au bodycam și mai există și multe camere de supraveghere stradale. În alte țări, dacă se constată că polițistul a lovit nejustificat se dau imaginile public.
La noi este invers. Prezumția de nevinovăție se aplică doar polițistului de către Poliție și Procuratură. Nu și victimei civile. După ce tânărul a sesizat problema și în presă, s-a deschis o anchetă și contra polițistului. Cât de ușor este acum ca polițist să strigi „ultraj”.
Cazul acesta, conform surselor noastre, nu este singular la Sibiu. Există o nouă generație de polițiști care se cred un fel de supermeni care pot face orice. Chiar și peste lege. Dar dacă grupul de care aparții, în speță Poliția, te apără… merge. Indiferent de ce a spus sau făcut tânărul respectiv, bătaia nu este parte din practica legală a Poliției Române. PUNCT.
Metodele de legitimare și imobilizare sunt clar prevăzute. Dar dacă lovești cu bastonul și după ce victima este căzută, începe să semene cu imaginile video din SUA cu polițiști care apoi sunt condamnați. Să sperăm că nu ajungem chiar acolo, să vedem victime omorâte de polițiști pe stradă.
Cazul de la Sibiu trebuie să ridice un mare semn de întrebare pentru șefii din Poliția Română. Iar ancheta trebuie să fie imparțială. Și transparentă, lucrul pe care, ca jurnalist, nu îl văd niciodată în aceste cazuri cu polițiști implicați.
Nu contest munca exemplară a multor oameni din Poliția Sibiu, dar se știe prea bine că pădure fără uscături nu există. Băgatul lor sub preș sau acoperirea și păstrarea în funcții încalcă statul de drept. Și drepturile omului…. acelea de pe hârtie!
