Dr. Penţea Ioan Viorel – Secretar al Colegiului Medicilor Veterinari Filiala Sibiu transmite următoarele informații:

Dezvoltarea raţională a sectorului de creştere a animalelor şi implicit a sectorului alimentar are loc prin implementarea unor acţiuni sanitare veterinare care vizează ridicarea nivelului de sănătate a animalelor crescute în scop economic sau de companie, care să garanteze sănătatea populaţiei umane împotriva maladiilor şi infecţiilor, direct sau indirect transmisibile între animale şi de la animale la om.

Reglarea permanentă a stării de sănătate, la populația animală și umană se asigură prin sistemul imunitar care este un mecanism complex de protejare a organismului față de virusi, bacterii, sau alți agenți patogeni.

Sistemul imunitar, care reprezintă capacitatea organsimului de a se apăra de factorii nocivi și de a-i anihila, ajutând organismul să se refacă, are un dublu rol, respectiv de a distruge agenții patogeni, dar si de a depozita toate datele luptei cu aceștia, pentru a găsi forța să intervină în cazul în care același tip de agent patogen îl va reataca.

Sistemul imunitar la animale poate fi slăbit prin :

➢ nerespectarea normelor tehnologice de creștere și exploatare a speciilor și categoriilor de animale, respectiv condiții optime de biosecuritae, adăpostire, microclimat, zooigienă, furajare, adăpare, exploatare, etc;

➢ prin stres, cu referire la respectarea condițiilor de comfort, de transport, odihnă, lipsa companiei animalelor din aceeaşi specie, cruzime sau tratament care pot să le provoace suferinţe psihice;

➢ folosirea excesiva a medicamentelor, mai ales a antibioticelor, expunerea la poluanții și toxinele din mediu, pesticidele si aditivii din sortimentele de furaje administrate;

➢ neprezentarea animalelor la data stabilită de medicul veterinar pentru efectuarea acțiunilor sanitare veterinare, specifice, de prevenire și combatere a bolilor;

Conform specialiștilor din domeniu există două tipuri de imunitate:

• imunitatea innăscută sau nespecifică care reprezintă zestrea primită de la părinți, fiind prima linie de apărare a organismului și care nu poate fi influențată pe durata vieții;

• imunitatea dobândită sau specifică, care poate fi modelată prin vaccinare și prin condiții de viață corespunzătoare;

  În perioada actuală, în lumea globalizată, bolile infecțioase sunt tot mai imprevizibile datorate în special unor tulpini noi de microorganisme, boli care pot afecta animalele crescute în scop comercial, animalele de companie, animalele din zona silvatică, dar și zona lanțului alimentar cu influență economică semnificativă.  

      În cadrul strategiilor şi a programelor stabilite pe diferite perioade, de serviciile sanitare veterinare centrale şi judeţene, pentru asigurarea statusului de sănătate a animalelor domestice şi sălbatice, a corelaţiei dintre bolile animalelor şi transmiterea acestora la om, precum şi pentru asigurarea sănătăţii publice, se urmărește menținerea unui sistem eficient de control al bolilor prin care se are în considerare frecvenţa, aria de răspândire şi evoluţia lor în rândul populaţiilor de animale şi umane, implicarea în calitatea hranei animalelor şi a oamenilor, de consecinţele posibile pe plan social şi economic.

În context, o modalitate vitală de a preveni, de a produce o barieră, sau de a opri evoluția unei boli o constitue vaccinarea profilactică sau de necesitate a animalelor, activitate care reprezintă un act medical, în responsabilitatea medicului veterinar, argumentat de faptul că acesta, prezent în diferite sisteme și unități de specialitate:

• monitorizează și examinează starea de sănătate a animalelor, elaborează un program de sănătate specific, stabilește și avizează când, pentru ce boală și ce categorie de animale se vaccinează, precum și calitatea și eficiența vaccinului propus a fi administrat;

• prescrie și eliberează documente de examinare, diagnosticare, planuri de sănătate, recomandări, prescripția medicamentelor și a vaccinurilor, exclusiv;

• medicii veterinari sunt instruiți referitor la aspectele tehnice de vaccinare, de depozitare, păstrare corectă (respectarea lanțului de frig) modul de administrare, întocmirea și păstrarea evidenței pentru imunizarea optimă a animalelor;

• monitorizează și înregistrează reacțiile post vaccinale, eficacitatea sau lipsa eficacității vaccinului;

• certifică oficial și garantează starea de sănătate a animalului și faptul că este liber de anumite boli notificabile;

• este împuternicit de stat (statul prin lege, fiind responsabil pentru controlul bolilor) ca răspunzător prin competență și experiență profesională pentru promovarea și implementarea programelor naționale de prevenire și combatere a bolilor;

• stabilește necesarul de produse biologice, în baza optimizării numărului de doze, necesare pentru efectuarea vaccinărilor obligatorii și de necesitate, pentru eficiența utilizării acestora, dar și pentru folosirea corespunzătoare a fondului de finanțare destinate achiziționări de vaccinuri;  

Vaccinoprofilaxia se poate realiza:

• în cadru organizat, prin campanii de vaccinare înscrise în programele obligatorii de imunizare din fiecare țară;

• în situația declanșării unor focare infecto-contagioase ale căror boli beneficiază de un vaccin corespunzător;

• opțional, pentru profilaxia bolilor pentru care există vaccin specific, dar care nu este inclus în programele obligatorii de imunizare;

Planificarea și efectuarea operațiumilor de vaccinare a animalelor este stabilită prin programul naţional de supraveghere, prevenire şi combatere a bolilor la animale, a celor transmisibile la om, siguranţa alimentelor, protecţia animalelor şi a mediului, aprobat prin Hotărâre de Guvern.

Statul sprijină activitatea de apărare a sănătăţii animalelor prin asigurarea cadrului instituţional şi juridic, a resurselor financiare şi a bazei tehnico-materiale necesare pentru desfăşurarea în condiţii optime a activităţilor din domeniul sanitar-veterinar, precum şi prin acordarea crescătorilor de animale sprijin financiar în cadrul programelor de dezvoltare rurală, sau prin diferite forme de suvenţii.

Corpul medical veterinar din România este conștient de rolul și responsabilitatea sa profesională având ca țintă asigurarea sănătății și bunăstării animalelor, cu prioritate în prevenirea și gestionarea bolilor la animale, inclusiv a celor transmisibile de la animale la om și de asemenea în asigurarea siguranței alimentare a concetățenilor.